Agricultura de conservare este o abordare durabilă a producției agricole, care urmărește să protejeze solul de eroziune și degradare, să contribuie la conservarea resurselor naturale (apă și aer), optimizând în același timp randamentul culturilor.
În acest fel, instalarea culturilor de acoperire în zonele de plantație este considerata una dintre cele mai bune acțiuni de prevenire a eroziunii solului și de minimizare a impactului produselor agrochimice asupra mediului înconjurător. Astfel, este considerată și o practică recomandată în promovarea agriculturii durabile.
Menținerea unei acoperiri verzi constă tocmai în a lăsa solul acoperit cu plante erbacee (cultivate sau spontane), între rândurile de copaci. Ca alternativă, se poate opta pentru acoperirea cu material vegetal mort, cum este cazul reziduurilor de tăiere.
Există într-adevăr multe beneficii din această practică:
Beneficii economice – economie de forță de muncă și de combustibil, randamente crescute, scurgere redusă a apei și eroziune scăzută, care contribuie puternic la creșterea costurilor de producție agricolă.
Beneficii pentru mediu - proprietăți îmbunătățite ale solului, biodiversitate crescută, eroziune redusă și emisii de CO2 scăzute, stocare crescută de carbon, inundații și alunecări de teren reduse și poluare redusă a apei.
În plus, implementarea culturilor de acoperire poate deveni și o sursă de venit pentru fermieri deoarece permite accesul la noua modalitate de sprijin a PAC 2023-2027 și oferă posibilitatea generării de credite de carbon, care pot fi vândute în viitor, piață pe care Comisia Europeană o va legifera în 2023.
